Traim intr-o societate bazata pe consum. Toata publicitatea, strategiile de marketing, oamenii din vanzari, marea majoritate a firmelor, urmaresc un singur lucru: o societate de consum cat mai mare si mai dornica. Nu sunt bani? Nu-i nimic, se rezolva, cu imprumut dar se rezolva! Nu-i poti spune camatarie, le spunem “produse financiare”.
Sa luam un exemplu: magazinele de electrocasnice. Initial, vindeau si ele doar celor care isi permiteau sa cumpere un anumit produs cu banii jos. Nu s-a mai putut asta, s-a trecut la solutia creditelor “doar cu buletinul”, credite facute pe loc in magazin, “ce-i in mana, nu-i minciuna”, nu puteau ca sa lase potentialul client sa plece din magazin, se putea duce la concurenta sau deloc. Si lumea fermecata, pe de o parte, de aceasta “generoasa oferta”, pe de alta parte, de comoditate, din nevoia mare de a avea un anumit lucru, a inceput sa cumpere “pe datorie”. Si cumpara, si cumpara, si cumpara… pana cand? Atat cat ii permite salariul din cartea de munca, de multe ori si peste, ca se poate, suntem in Romania, unde absolut totul este posibil. Nu ne mai permite salariu de pe cartea de munca, mergem la cel care ne plateste si ii cerem mai multi bani.
Justificarea? Va ganditi ca poate o productivitate mai mare? Poate as spera eu, as visa eu. Nu! “Am rate de achitat in fiecare luna de aproximativ …………. si nu ma descurc.”
Consecinte? Presiuni asupra angajatorilor, ca ei sunt patroni si au multi multi bani si au de unde, cine i-a pus sa-si faca firme, sa creeze locuri de munca. Si, uite asa se dezechilibreaza piata fortei de munca din cauza pietei produselor financiare.
In fine, as mai putea sa scriu mult si bine pe tema asta, dar va mai las si pe voi sa dezvoltati in continuare.
Multam fain si multa sanatate!
P.S: M-am hotarat sa scriu aceste randuri, dupa o discutie cu bunul meu prieten, licurici de serviciu, Daniel.
